Povestea mea începe cu patru ani în urmă, este greu de concentrat în câteva fraze toate simțirile și trăirile mele. Probabil că nu voi spune nimic nou sau revoluționar, care să nu se fi spus pană acum, pentru simplul motiv că nimic nu este nou sub soare, nu?
Cancer… Un cuvânt cu greutate mare, l-am întâlnit în familie acum șaisprezece ani, tata era cel care trăia sub povară lui, dar nu a fost incă strivit.
Apoi eu… Cancer…
Să spun că este cu totul diferit când auzi sau vezi pe cineva diagnosticat cu această boală și faptul că acel cineva ești chiar TU? Diferență este fantastică, o spun din experientă, din păcate.
Ce poți face?
-Lupți, pentru că ești cu adevărat învins doar în condițiile în care refuzi luptă.
Nu este ușor, din contră, greu, cumplit de greu, dar nu imposibil. Nu ajută cu nimic să stai cu nasul în batistă și să-ți plângi de milă, din contră, îți irosești puterile inutil. Și apoi nu contează cât de grea este povară, contează cum o duci!
-Informează-te, de la persoane avizate sau site-uri sigure și nu te speria de tot ce auzi. Nu este obligatoriu că dacă ceva nu a mers la persoana „X” să nu funcționeze și la tine. Dar nici nu te entuziasma când auzi nu știu ce reclame despre medicamente minune care te vor vindecă 100%, fii circumspect.
-Alege doctorul și acordă-i toată încrederea ta, fără rezerve, în fond pui viața ta în mâinile lui și aici nu merge cu jumătăti de măsură.
Iar restul… e destin și el lucrează prin amănunte.
Ar mai fi ceva, boala o primim, dar gradul ei ni-l alegem singuri! Nu putem pune pe seama destinului, a karmei sau mai știu eu cui, faptul că nu ne ducem la medic atunci când simțim că ceva undeva nu functionează cum trebuie.
Poate că nu este nimic grav, dar dacă…
Simona