În această pagină aducem cât mai aproape de tine cititorule câteva informații adunate de pretutindeni care dorim să îți fie utile.

Bioculinaria
O noua viziune asupra …
Radioterapia
Atenție la ceapă și usturoi

 

Alimente și băuturi care combat inflamația cronică

Conștientizarea legăturii dintre inflamație și boala cronică a provocat o mulțime de planuri de dietă, suplimente nutritive și programe de stil de viață, multe dintre ele sugerând că oferă noi modalități de îmbunătățire a sănătății prin calmarea inflamației.

Deși este adevărat că oamenii de știință descoperă noi complicații și își extind cunoștințele despre factorii care pot contribui la inflamație sau care pot ajuta la contracararea ei, nu există nicio informație nouă despre inflamația în sine.

De asemenea, o mare parte din recomandările exprese pentru un stil de viață anti-inflamator se reduc la aceleași sfaturi pe care ni le-ar fi putut da și bunica.

Alegeri alimentare sănătoase

Dieta joacă un rol important în inflamația cronică deoarece bacteriile digestive eliberează substanțe chimice care pot agrava sau suprima inflamația. Tipul de bacterii care populează intestinul și chimicalele pe care le eliberează variază în funcție de alimentele pe care le mâncăm. Unele alimente încurajează creșterea populației de bacterii care stimulează inflamația, în timp ce altele susțin sporirea bacteriilor care o suprimă. Din fericire, multe persoane deja consumă alimente sau băuturi care au fost asociate cu reducerea inflamației în bolile cronice. Acestea sunt:

  • legume și fructe- cele mai multe dintre fructele și legumele viu colorate conțin niveluri ridicate de antioxidanți și polifenoli- antioxiadanți găsiți și în plante
  • grăunțe și semințe- studiile au descoperit că un consum de grăunțe (nuci) și semințe poate fi asociat cu reducerea markerilor inflamației și cu un risc scăzut de boli cardiovasculare și diabet.
  • băuturi- polifenolii din cafea și flavonoidele din cacao par a avea proprietăți anti-inflamatoare. Ceaiul verde este și el bogat în polifenoli și antioxidanți.

Sursa: https://www.health.harvard.edu/diseases-and-conditions/simple-tips-to-fight-inflammation

 

Centru de chirurgie oncologică și reconstructivă mamară

Femeile cu afecțiuni oncologice vor putea beneficia de o gamă completă de servicii dedicate acestei patologii în cadrul centrului specializat în patologia mamară dezvoltat de Spitalul Monza în parteneriat cu Institutul Sânului. Pentru a facilita această colaborare, Spitalul Monza a investit, până în prezent, circa 1.5 milioane de euro în achiziționarea celor mai moderne tehnologii de imagistică (ecograf, mamograf și RMN).

Echipa multidisciplinară a Institutului Sânului, condusă de dr. Cristian Viișoreanu, va colabora cu echipa medicală din cadrul Spitalului Monza pentru a putea asigura servicii complete: consultații clinice, analize de laborator, teste screening (ecografie, elastografie, mamografie, RMN mamar), chirurgie oncologică cu reconstrucție mamară imediată sau tardivă, consultații oncologice și de radioterapie, consiliere nutrițională, consiliere psiho-oncologică și terapii suport, recuperare postoperatorie, kinetoterapie și drenaj limfatic pentru prevenția limfedemului.

“De-a lungul timpului, ne-am dorit să încheiem parteneriate cu centre medicale valoroase, medici cu o experiență dovedită, care reușesc să inoveze în specializarea lor și, astfel, să ofere pacientului noi soluții de tratament, mult mai ușoare. Un astfel de exemplu este acum Institutul Sânului, prin dr. Cristian Viișoreanu. În acest fel, ne consolidăm poziția de top în domeniul intervențiilor chirurgicale complexe și, de asemenea, continuăm dezvoltarea în chirurgia oncologică”, declară Luca Militello (foto), director general Spitalul Monza.

“Încheierea parteneriatului cu Spitalul Monza, la mai puțin de 4 luni de la înființarea Institutului, reprezintă pentru noi o etapă importantă de dezvoltare. Putem asigura pacientelor toate serviciile medicale în același loc, un avantaj esențial mai ales pentru pacientele care sunt diagnosticate cu tumori maligne și care au nevoie de investigații suplimentare și tratament complet. În continuare tragem un semnal de alarmă asupra numărului mare de paciente care se adresează târziu medicului, când boală este într-un stadiu avansat, iar șansele de supraviețuire sunt serios afectate. Este știut faptul că, pacientele care realizează screening periodic au șansa identificării tumorilor în stadii incipiente, la dimensiuni foarte mici, cele mai multe infracentimetrice. În aceste cazuri, rata de supraviețuire este de 98%, iar intervențiile chirurgicale sunt minime, atât la nivelul sânului, cât și la nivelul ganglionilor”, a declarat dr. Cristian Viișoreanu (foto), fondatorul Institutului Sânului.

Comisia Oncologică și case manager

Institutul Sânului își va menține și perfecționa conceptul de abordare multidisciplinară personalizată a cazurilor oncologice, prin colaborarea cu o echipă completă de experți. Astfel, Comisia Oncologică va fi alcătuită din chirurg, oncolog, radioterapeut, anatomopatolog, nutriționist, anestezist, psiholog, kinetoterapeut. Împreună, specialiștii evaluează fiecare caz în parte și stabilesc strategia terapeutică optimă, în funcție de protocoalele internaționale în domeniu. Pacientele care doresc vor putea participa la întâlnirile periodice ale Comisiei Oncologice. O noutate adusă în procesul de diagnosticare și tratament este conceptul de case manager, prin care fiecare pacientă va beneficia de asistență completă 24/24, acordată de către un consultant dedicat.

Institutul Sânului a fost fondat de către dr. Gabriel Cristian Viișoreanu, după o experiență de aproape 20 ani în diagnosticarea și tratarea pacientelor cu afecțiuni ale sânului. Dr. Viișoreanu a efectuat, în premieră în România, mastectomia endoscopică pentru leziuni benigne și este promotorul tehnicii ganglionului santinelă în medicina privată – una dintre cele mai moderne și eficiente proceduri existente în acest moment. Această tehnică este recomandată pacientelor cu cancer mamar în stadiu incipient, reducând atât riscul unei operații inutile, cât și efectele secundare ale acesteia.

 

Centrul Antidiabetic, cel mai nou proiect al portalului Școala Pacienților

Centrul Antidiabetic este un proiect de informare asupra diabetului care îşi propune să atragă atenţia în special asupra complicaţiilor grave ale acestuia. Aceste complicaţii nu doar că scad profund calitatea vieţii persoanelor afectate, ci adesea, în timp, devin chiar cauza decesului. De aceea, se spune frecvent că diabetul nu ucide, complicaţiile, în schimb, da. Suntem convinşi că informaţia corectă reprezintă medicamentul minune, iar primul pas ca să devii un învingător în lupta cu diabetul este să înveţi cum să preiei controlul. Diabetul trebuie să fie doar o parte din viaţa ta, şi nu viaţa ta o parte din diabet ! Împreună cu specialişti, dar şi cu oameni ca tine, vom fi împreună online, minut cu minut, contra diabetului.

Prima pagina

 

Programe de îmbunătățire a vieții și atenției persoanelor cu epilepsie

Cercetătorii Centrului de Cercetare și Prevenție din cadrul Colegiului Dartmouth au dezvoltat un program eficient numit HOBSCOTCH, care poate îmbunătăți calitatea vieții bolnavilor de epilepsie.

Aproape 50% dintre persoanele cu epilepsie au probleme de memorie care le afectează sănătatea, productivitatea și calitatea vieții. Epilepsia este o afecțiune neurologică ce se manifestă prin crize recurente. Este una dintre cele mai des întâlnite boli ale sistemului nervos și afectează persoane de toate vârstele, rasele sau etniile.

Întrebarea cheie

Sesiunile telefonice de la domiciliu, cu antrenori de memorie, ajută la îmbunătățirea intervalului de atenție și a calității vieții pentru adulții cu epilepsie?

Derularea studiului

În cadrul studiului, persoanele adulte cu epilepsie care au suferit crize controlate și necontrolate au fost întrebate despre problemele de memorie cu care s-au confruntat. 66 de adulți cu vârsta cuprinsă între 18 și 65 de ani, care s-au calificat pentru acest studiu, au fost împărțiți în două grupuri. Un grup a beneficiat timp de 8 săptămâni de HOBSCOTCH și a resimțit îmbunătățiri ale calității vieții, în general, comparativ cu grupul adulților care nu a beneficiat de program. Fiecare pacient din program a fost programat la o vizită de grup, urmată de alte șase săptămânale, 60 de minute de sesiuni prin telefon și o sesiune finală față în față. O sesiune adițională de follow-up a fost efectuată în săptămâna 8. Specialiștii în probleme de memorie au condus aceste sesiuni.

Impact

Participanții la program au experimentat o scădere a nivelului de îngrijorare referitor la crize, mai multă energie și au raportat îmbunătățiri semnificative ale unor abilități mentale precum atenția.

Programul HOBSCOTCH abordează multe dintre motivele pentru care tratamentul este uneori dificil, inclusiv transportul persoanelor bolnave și lipsa accesului la un centru medical dedicat epilepsiei. Participanții și-au îmbunătățit scorul de calitate a vieții (o indicație a modului în care își evaluează calitatea vieții) cu o medie de șapte puncte. Sprijinirea pacienților prin educație și formare de abilități îi poate împuternici să fie parte din programul de tratament. Cei mai mulți dintre pacienții care au participat la program au spus că acesta a fost ”folositor, benefic și oportun”.

Următorul pas

Cercetătorii au dezvoltat o versiune virtuală a programului HOBSCOTCH și o testează prin intermediul altor centre medicale dedicate epilepsiei și a organizațiilor/instituțiilor de sănătate publică.

Sursa: https://www.cdc.gov/features/managing-epilepsy/index.html

 

Demența poate avea cauze variate. Vezi cum se manifestă

Mulți factori pot crește riscul de apariție a demenței: îmbătrânirea, fumatul, diabetul necontrolat, hipertensiunea arterială și consumul excesiv de alcool. Riscul crește și dacă aveți în familie persoane cu demență. Simptomele demenței pot fi inversate dacă sunt cauzate de deshidratare sau alte afecțiuni curabile. Dar cele mai multe forme de demență se înrăutățesc pe măsură ce trece timpul și, din păcate, nu există un tratament. Cercetătorii caută modalități de a încetini evoluția bolii sau de a preveni apariția ei.

Cauze

Două dintre cele mai des întâlnite cauze de demență la vârstnici sunt boala Alzheimer și demența vasculară (afecțiune care deteriorează alimentarea cu sânge a creierului). Demența vasculară apare adesea după un atac vascular- cerebral sau din cauza aterosclerozei cerebrale (întărirea și îngustarea vaselor de sânge de la nivelul creierului). Alte cauze ale demenței pot fi: boala Parkinson, virusul HIV, răni la cap și boala difuză cu corpi Lewy.

La persoanele cu vârsta de până la 60 de ani demența este adesea cauzată de un grup de boli cerebrale numite afecțiuni frontotemporale. Boala începe în partea din față sau pe lateralele creierului și avansează gradual. O formă rară, moștenită de Alzheimer poate apărea și la persoanele cu vârsta de 30, 40 sau 50 de ani.

Simptomele demenței pot varia, în funcție de regiunea creierului care este deteriorată.În general, partea stângă a creierului este legată de vorbire, iar partea dreaptă de comportamentul social. În cazul afecțiunilor frontotemporale, dacă acestea încep din partea stângă a creierului, persoana afectată poate avea probleme de limbaj; dacă încep din partea dreaptă, este afectat comportamentul persoanei și boala poate fi interpretată greșit ca o afecțiune de natură psihică. Deteriorările anumitor regiuni ale creierului pot cauza apatia, dispariția inhibițiilor sau lipsa de interes pentru sentimentele celorlalți.

În boala Alzheimer, primele sunt afectate ariile asociate memoriei din partea inferioară și de jos a creierului. Alte tipuri de demență pot afecta regiunile creierului care controlează mișcarea. Tratamentul pentru toate aceste afecțiuni este diferit, de aceea este important ca boala să fie diagnosticată corespunzător.

Semnele demenței

  • Repetarea la nesfârșit a aceleiași povești sau întrebări
  • Dezorientarea, chiar și în spații familiare
  • Iluzii sau comportament agitat
  • Probleme de limbaj, mișcare sau în a recunoaște diverse obiecte
  • Probleme de memorie sau concentrare
  • Dificultăți în a păstra direcția
  • Probleme în recunoașterea oamenilor, locurilor sau a momentului zilei
  • Neglijarea siguranței personale, igienei și nutriției

Sursa: https://newsinhealth.nih.gov/special-issues/seniors/dealing-dementia

 

Dilemă: copilul are sau nu autism?

În mod normal, copilul se dezvoltă frumos de la sine atunci când crește înconjurat de iubire, într-un climat afectiv pozitiv, precum și într-un mediu stimulativ. Dar în momentul în care apar dificultăți, iar dezvoltarea este îngreunată, părinții încep să își ridice unele semne de întrebare: ”Oare copilul meu are probleme? Se dezvoltă normal?”

Răspunsul nu este mereu la îndemână. Și asta cu atât mai mult în cazul unui copil cu vârsta mai mică de doi ani, care de abia face primii pași în viață. Desigur, e mai ușor să spunem „las copilul în pace, că va învăța singur”. Însă când aceste două întrebări revin obsedant, problemele nu ar mai trebui ignorate.

Când este cazul să vă faceți griji?

Un copil care se dezvoltă normal ar trebui să aibă deja, încă înainte de a împlini doi ani, o serie de achiziții lingvistice, cognitive, de socializare etc. Psiholog Daniela Gavankar, președintele Asociației pentru Intervenție Terapeutică în Autism (AITA), explică ce ar trebui să știe să facă un micuț cu vârsta de până în doi ani. În cazul în care trebuie să bifați cel puțin 3 din următoarele lucruri pe care copilul nu le poate realiza, în fiecare dintre ariile de dezvoltare, trebuie să vorbiți cu un specialist.

  1. Limbaj și comunicare – copilul de până la doi ani trebuie să știe: să execute comenzi simple, fără a i se da indicații prin gesturi; să poată da sau arăta 10-12 obiecte familiare, la cerere; să indice 3-5 imagini dintr-o carte, când i se cere; să arate cel puțin 3 părți ale corpului său și ale celorlalți; să răspundă la întrebarea „ce este asta?”; să își spună numele sau porecla și să îi numească și pe ceilalți membri ai familiei, alături de care locuiește; să numească jucării; să răspundă cu „DA” și „NU” la întrebări care necesită un astfel de răspuns.
  2. Socializare – până la doi ani, copilul trebuie să știe: să facă „Pa”; să răspundă când este strigat pe nume, privind persoana care i se adresează sau întinzând mâinile spre ea; să imite mișcările simple ale unui copil în joc; să imite adultul în acțiuni simple; să caute contactul ochilor 2-3 minute; să respecte interdicția când i se spune „NU!”; să salute cunoștințele când i se cere; să țină o carte adultului pentru a i se citi din ea; să ia parte la jocuri pentru o perioada scurtă (împinge mașina, aruncă mingea la alt copil); să aibă contact vizual cu persoana căreia îi „cere” ceva.
  3. Autoservire – înainte de cea de-a doua sa aniversare, copilul ar trebui să se descurce, să mănânce independent cu lingura și să bea cu ceașca (chiar dacă varsă puțin), să folosească gesturi sau cuvinte pentru a atrage atenția că are nevoie de a merge la toaletă, să își poată scoate hainele (șosete, pantaloni, jachete cu nasturi, etc.). Desigur, sunt multe cazuri în care copilul preferă ca adultul să facă multe în locul lui, însă trebuie făcută distincția între „a vrea” și „a putea”.
  4. Cognitiv – copilul învață înaintea vârstei de doi ani să execute gesturi simple la cerere (ridică mâinile), să asocieze obiecte asemănătoare, dar și obiecte cu imaginea lor, să arate spre sine când este întrebat, să suprapună 3 cuburi la cerere, să mâzgălească cu creionul, să dea paginile unei cărți.

Alte semnale de alarmă

Un copil autist poate să fie vesel, activ, „lipicios” cu părinții și apropiații lui. Mama poate spune „Eu mă înțeleg bine cu copilul meu, înțeleg ce vrea.” Întrebarea este dacă și ceilalți îl înțeleg, dacă copilul își poate face cunoscute dorințele, nevoile, dacă împărtășește cu ceilalți bucuria, supărarea. ”De aceea, e important să fiți atenți și la alte semne care v-ar putea îndrepta către cabinetul unui specialist”, atrage atenția psiholog Daniela Gavankar (foto).

Printre aceste semne se numără următoarele:

  • nu răspunde la solicitările adultului (decat atunci când „vrea”) și pare că nu aude sau nu înțelege ceea ce i se cere;
  • protestează în momentul în care i se cere ceva și se insistă în primirea unui răspuns;
  • jocul îi este marcat de un caracter stereotip (folosește obiectele sau jucăriile mereu în același fel – le închide/deschide, bate cu obiectele în anumite locuri, le învârte etc.);
  • nu folosește obiectele în scopul lor uzual (le linge, scutură, plimbă sticle pe care le umple și le golește etc.);
  • prezintă probleme de alimentație și de somn;
  • nu dorește să folosească cuvinte cu sens de comunicare;
  • merge pe vârfuri;
  • repetă la nesfârșit anumite sunete, cuvinte, reclame TV etc. (ecolalie).

Dacă aveți de bifat un enunț sau două din toată lista și, mai ales, dacă asta se întâmplă cu o frecvență și o intensitate mică, motivele de îngrijorare sunt minime. Dar dacă lista cuprinde mulți itemi, aveți de-a face cu un copil care are nevoie de ajutor suplimentar. Și atunci este bine să mergeți la medic.

 

Vești bune pentru bolnavii cu Hepatita C: acces mai rapid la terapii inovatoare

Bolnavii cu Hepatita C care au stadiile de fibroză F2, F3 și F4 vor putea obține mai repede acces la terapia fără interferon. Simplificarea și clarificarea protocolului de prescriere a tratamentelor fără interferon acordate gratuit pacienților cu Hepatita C, în baza contractelor cost-volum-rezultat derulate de CNAS până la finalul lunii mai 2018, vor permite medicilor să prescrie terapia tuturor pacienților eligibili.

„Recent, Comisia de specialitate din Ministerul Sănătății a revizuit protocoalele terapeutice de prescriere a tratamentelor și sperăm ca noua formă a acestor protocoale să fi clarificat nelămuririle care s-au format. Deși limitele financiare ne-au impus să etapizăm tratamentul fără interferon în funcție de stadiul fibrozei pacienților, în primul contract cost-volum-rezultat am reușit să tratăm 5.800 de pacienți, iar în actualul contract în derulare, care se încheie la sfârșitul lunii aprilie, avem o țintă de 12.000 de pacienți”, a declarat Răzvan Vulcănescu, președintele CNAS. Contractele cost-volum-rezultat în vigoare sunt destinate tratamentului a 10.000 de  pacienți care au stadiile de fibroză F2, F3 și F4 și a 2.000 de pacienți care suferă de ciroză hepatică decompensată cu virusul hepatitic C.

Modificările, în vigoare de la începutul lunii februarie 2018

Anul trecut, Asociația Echitate în Sănătate a facilitat dialogul între reprezentanții CNAS și medicii prescriptori (medici specialiști infecționiști și gastroenterologi) prin organizarea unor întâlniri în cele 11 centre din țară în care se acordă tratamentul fără interferon. În urma  acestui dialog, AES a întocmit un raport care a însumat toate propunerile medicilor, astfel încât protocolul terapeutic inițial să fie clarificat și simplificat pentru un mai bun acces la tratament al pacienților. Modificările aduse protocoalelor de prescriere a acestor tratamente au fost aprobate printr-un Ordin comun al Ministerului Sănătății și CNAS, Ordinul nr. 89/300/25 ianuarie 2018, care a intrat în vigoare la începutul lunii februarie 2018, când a fost publicat în Monitorul Oficial.

Prevederi legale

Conform noilor reglementări, medicii specialiști pot lua în calcul stadiul de fibroză relevat de investigațiile pe care pacientul le-a făcut anterior prezentării la medic pentru obținerea tratamentului. Până la apariția aceste reglementari, gradul de fibroză, elementul cel mai important pe baza căruia se stabilește accesul la tratament, putea fi atestat doar de Fibromax, investigație realizată prin intermediul unui voucher gratuit acordat de medic. Această modificare a intervenit din cauza deselor situații în care pacienții reclamau faptul că stadiul de fibroză indicat de Fibromax era diferit de cel indicat de investigațiile anterioare. De asemenea, protocoalele lasă acum la aprecierea medicului specialist necesitatea efectuării unor investigații care, în forma inițială a protocoalelor terapeutice, erau obligatorii pentru toți pacienții (de exemplu endoscopia). Astfel, se scurtează timpul de întocmire a dosarelor și, implicit, timpul de așteptare a tratamentului. Tratamentele fără interferon se acordă pacienților cu Hepatita C în 11 centre din țară: București, Constanța, Cluj-Napoca, Craiova, Timișoara, Galați, Iași, Târgu Mureș, Brașov, Oradea, Sibiu.

Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România (APAH-RO) solicită Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Ministerului Sănătăţii ca, în cadrul noului contract cost-volum-rezultat, să ia în considerare accesul la tratamentul fără interferon pentru toţi pacienţii care suferă de Hepatita C, indiferent de stadiul în care se află.

 DESPRE  HEPATITA C

Este o boală transmisibilă pentru care nu există vaccin. Peste 70% dintre persoanele care suferă de Hepatita C nu prezintă simptome evidente!

Vestea bună este ca Hepatita C este tratabilă și vindecabilăÎn anul 2017, 99,32% dintre pacienții tratați de infecție VHC cu tratamente inovatoare s-au vindecat. Hepatita virală C este cauzată de infecția cu virusul hepatitic C (VHC), care determină inflamația și lezarea ficatului.

Virusul se transmite prin sângele unei persoane infectate în următoarele situații:

  • utilizarea de instrumentar nesterilizat corespunzător: ace, seringi şi alte instrumente de uz medical, stomatologic sau cosmetic, care pot veni în contact cu sângele
  • folosirea în comun a obiectelor de igienă personală care pot veni în contact cu sângele (periuţe de dinţi, aparate de ras, truse de manichiură etc.)
  • utilizarea în comun de ace şi seringi pentru drogurile injectabile
  • realizarea de piercinguri şi tatuaje cu ace şi instrumente nesterile

Virusul hepatitic C supraviețuieste în sângele uscat până la 3 luni. Mai rar, se transmite  prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată sau de la mamă la făt.

Hepatita C NU se transmite prin:

  • Aer, strănut, tuse
  • Îmbrățișări
  • Sărut
  • Apă sau alimente
  • Tacâmuri, veselă, pahare
  • Folosirea toaletelor

 

Sponsori si parteneri

Donatii

Donează pentru tine, donează pentru a fi sănătos!